Istoric

1876 – PREZENT

„ Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul.”

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 1,8

biserica sfinții voievozi

Afectată de cutremure și slăbită de intemperiile vremii, Biserica Sfinții Voievozi din orașul Urlați, reprezintă un exemplu de rezistență în fața tuturor piedicilor timpului.”

†Această biserică a fost și rămâne în continuare, unul dintre lăcaşurile ortodoxe cu valoare deosebită,  motiv pentru care obiectivul a fost supus unor ample procese de restaurare în decursul timpului.

†Situată în centrul Orașului Urlați, pe Strada Tudor Vladimirescu, la nr. 18, Biserica Sfinții Voievozi este un important punct de reper pentru turiști, credincioși și pelerini. Ocrotitori bisericii sunt: Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.

†Biserica a fost ctitorită în anul 1876, de Iancu Urlățeanu, în zilele regelui Carol I și a mitropolitului Calinic Miclescu, pe locul unde a tronat înainte vreme, „Biserica Broștenească” în curtea căreia se afla atunci cimitirul.

†Preoţii slujitori ai parohiei în aceea perioadă, au fost  Constantin Enescu și Anghel Bujoreanu.

†Pe locul acestei biserici, înaintea construcției actuale, a existat „Biserica Broștenească”, o construcție de mici dimensiuni care a deservit drept capelă pentru cimitirul care a funcționat aici până în anul 1876. Crucile din acest cimitir care au fost încorporate la temelia actualei biserici stau mărturie că pe locul acestei biserici, înaintea construcției actuale, a fost „Biserica Broștenească”. La diverse lucrări efectualte în curtea bisericii și în proximitatea acesteia s-au descoperit oseminte, care confirmă astfel ca înaintea acestui sfânt locaș a mai existat o biserică înconjurată de cimitirul comunității.

†Inițial la această biserică monument de arhitectură de la sfârșitul  secolului al XIX-lea, suprafața construită și curtea aveau 5000 de m². Din aceasta s-au expropriat în anul 1964, 1000 de m² pentru mărirea pieței și a parcului orașului Urlați, în partea de est, care se afla în spatele Sfântului Altar. Totodată, în partea de nord, au fost cedați 1000 de m² din teren, între anii 1964-1967, iar când s-au construit blocurile, gardul bisericii a fost retras spre Sfântul Altar cu circa 7m.

†Arhitectura bisericii este un proiect original de amploare al arhitectului Toma N. Socolescu, care se desprinde de tiparele arhitecturale tradiționale românești și adoptă stilul monumentalist al neoclasicismului occidental, la orizontul clădirilor de cult din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Totodată, dimensiunea impresionantă a edificiului a depășit cu mult scara modestă a bisericilor locale la acea vreme și rămâne unul dintre cele mai impresionante monumente de cult din orașul Urlați. Dacă ne referim la puținele biserici care au supraviețuit până în zilele noastre, înainte de apariția Bisericii Sfinții Voievozi, ne putem imagina amploarea adevăratei sale valori.

†Biserica este în formă de cruce, cu trei arcade în interior, realizate în stil Baroc, cu 11 ferestre mici și două ferestre mari situate în naosul lăcașului de cult.  

†Biserica are o lungime de 29,6 m și o lățime de 11 m,  înălțimea turlelor mici este de 18 m.

†Arhitectura bisericii este în stil Baroc cu ferestre ovale, turlele fiind executate în stilul neoclasic apusean / rusesc (în formă de ceapă), după planurile arhitectului Toma Socolescu diriginte al acestei biserici.

†Întregul concept de spațiu religios s-a schimbat semnificativ. Spațiile ceremoniale, pronaosul și naosul în vederea tradițională sunt abandonate, iar contururile obișnuite s-au contopit într-un mare ansamblu volumetric de o monumentalitate extraordinară. O absidă dreptunghiulară cu conexiuni unghiulare ușoare este mai populară, în viziunea marelui arhitect, decât o absidă semicirculară. Pentru prima dată în clădirile de cult din zonă s-au folosit bolțile cu  duble curbe care acoperă naosul, astfel turla mare s-a construit pe arcade duble elegante și bine proporționate. Cele două turle situate pe fațada de vest, care nu comunică cu spațiul pronausului, ci cu camerele scărilor, dotează această fațadă și întregul edificiu cu un caracter de rigoare arhitecturală de influență romantică a acelei epocii, fapt concretizat și de relația dintre interior și exterior.

†La intrare pe partea dreaptă biserica are subsol, iar în prezent la etaj se lucrează la o sală de consiliu. În partea stânga se află scara care duce la camera unde este păstrată arhiva și spre cafas.

†Ferestrele înguste și specifice tradiției ortodoxe găsite la vremea aceea în bisericile limitrofe au fost înlocuite în acest caz cu suprafețe mari de sticlă preferate pentru a inunda interiorul cu lumină naturală. Dimensiunea ferestrelor este mult mărită în turla mare. De fapt, ne aflăm chiar înaintea primei catedrale din Urlați, care a fost întotdeauna o referință pentru arhitectura religioasă locală.

†Exteriorul clădirii este tratat strict și volumetric la nivelul pereților, arcurile ferestrelor conferă volumului un sentiment aparte de monumentalitate și eleganță prin frontoane triunghiulare, ceea ce nu este cazul conceptului arhitectural al volumului turlei mari, ceea ce duce în mod clar la lumea orientală, în special în Rusia în sfera de influență rusească. Bulbii delicați ai turlelor, cu volumele sferice continue și arcadele discrete și colțurile marcate de coloanele subțiri elegante conferă eleganță și rafinament general.

†Dacă la toate aceste repertorii arhitecturale valoroase adăugăm picturile lui Gheorghe Tattarescu, atât pe pereți, cât și pe catapeteasmă și rafinamentul meșteșugului interior, se poate realiza o lucrare foarte rafinată și expresivă. Pictura deosebit de valoroasă a lui Gheorghe Tattarescu a influențat declararea bisericii ca monument de artă.

†Ca valoare muzeistică biserica posedă o Sfântă Evangheliei din anul 1784 și una de la 1843, un epitaf lucrat manual în firide de  catifea roșie și trei icoane pictate pe lemn în stil Bizantin: Maica Domnului, Domnul Iisus Hristos și Sfântul Nicolae.  Spre deosebire de celelalte biserici pictate de renumitul pictor Tăttărescu se găsesc patru icoane murale reprezentând: Fuga în Egipt, rugăciunea în grădina Ghetsimani, coborârea de pe sfânta cruce și punerea în mormânt a Domnului Iisus Hristos, penultima fiind socotită de către marele istoric român Nicolae Iorga ca cea mai reușită pictură bisericească murală ca stil și compoziție.

†Din nefericire astăzi se mai păstrează doar câteva icoane ce tronau altădată pe vechea catapeteasmă și icoanele de la baza actualei catapetesme.

†Lucrările  la  Biserica Sfinții Voievozi  au  început  în 1876, când a fost construită fundația din piatră sculptată. Pereții și bolțile groase sunt construite în arcuri de cărămidă circulare lucrate manual. Bolțile și zidurile au o grosime de 0,80 m.  

†Cu ajutorul familiei Iancu Urlățeanu, comunitatea credincioșilor a început să cnstruiască biserica.

† Din cauza cheltuielilor necesare lucrările de finisare au stagnat în anul 1880.

†În anul 1882, familia Pake Protopopescu (Emanuil și Iosefina) a contribuit cu a lor cheltuială la mobilierul bisericii, aducând un meșter din Ardeal Iosif Nicu, care a împodobit acest sfânt locaș cu catapeteasma și strănile sculptate în lemn de stejar.

 Pake Protopopescu

†Picturile murale în ulei ale bisericii au fost realizate de renumitul pictorul Gheorghe Tăttărescu între anii 1882 și 1884, fiind achitată de familia Pake Protopopescu cu 8000 de lei.

†Dacă la toate aceste repertorii arhitecturale valoroase adăugăm picturile lui Gheorghe Tattarescu, atât pe pereți, cât și pe catapeteasmă și rafinamentul meșteșugului interior, se poate realiza o lucrare foarte rafinată și expresivă. Pictura deosebit de valoroasă a lui Gheorghe Tattarescu a influențat declararea bisericii ca monument de artă.

Din nefericire astăzi se mai păstrează doar câteva icoane ce tronau altădată pe vechea catapeteasmă și icoanele de la baza actualei catapetesme.

†Lucrările  la  Biserica Sfinții Voievozi  au  început  în 1876, când a fost construită fundația din piatră  sculptată. Pereții și bolțile groase sunt construite în arcuri de cărămidă circulare lucrate manual. Bolțile și zidurile au o grosime de 0,80 m.  

†Cu ajutorul familiei Iancu Urlățeanu, comunitatea credincioșilor a început să cnstruiască biserica.

† Din cauza cheltuielilor necesare lucrările de finisare au stagnat în anul 1880.

†În anul 1882, familia Pake Protopopescu (Emanuil și Iosefina) a contribuit cu a lor cheltuială la mobilierul bisericii, aducând un meșter din Ardeal Iosif Nicu, care a împodobit acest sfânt locaș cu catapeteasma și strănile sculptate în lemn de stejar. 

†Picturile murale în ulei ale bisericii au fost realizate de renumitul pictorul Gheorghe Tăttărescu între anii 1882 și 1884, fiind achitată de familia Pake Protopopescu cu 8000 de lei.

†După finalizarea lucrărilor de pictură, în luna noiembrie a anului 1884, biserica a fost târnosită sub păstorirea preotului Anghel Bujoreanu.

†Din cauza intemperiilor și a cutremurelor, biserica a fost restaurată în anul 1909 și învelită cu tablă galvanizată wolfenetter. În anul 1930 au fost refăcute ferestrele și tocurile în stil baroc, iar mai pe urmă în anul 1932 a fost subzidită o gropniță, descoperită la 20 de metri în spatele sfântului altar, cu ocazia înfrumusățării parcului copiilor în anii 1992-1993. 

În urma cutremurului din 10 noiembrie 1940, a fost nevoie de restaurarea, temeliei din piatră cioplită, după care în anii 1951-1953 a fost efectuată spălarea picturii, iar  în anul 1969 au fost înlocuite toate ferestrele bisericii din lemn, care putreziseră și ușa de la sfântul altar, cu ușă și ferestre metalice, realizate prin osteneala preotului paroh Iliescu Gheorghe, costând 50.000 de lei sumă obținută de la credincioși.

 

†În anul 1968 s-a tras apă în curtea bisericii și două focuri de gaze în biserică.

†În anul 1972 s-au construit gardul metalic din fața bisericii din donația credinciosului Ioan P. Georgescu costând suma de 20.000 de lei.

†Din nefericire la cutremurul din 4 Martie 1977, s-au produs fisuri la tencuieli și zidărie, iar în interior prin prăbușirea unui segment de la arcada de deasupra tâmplei, s-a dislocat întreaga tâmplă. Deasemenea celebrele picturi murale au avut și ele de suferit, fiind avariate considerabil.  În anul 1979 s-a realizat o consolidare a Bisericii printr-o sprijinire metalică, până la obținerea autorizației de reparație a Bisericii costând 50.000 de lei plata consolidării fiind făcută din fondurile parohiei, urmând ca în anii 1970-1989 să fie revizuite instalațiile de curent electric.

†În anul 1876 era în serviciu preotul Constantin Enescu, urmând preotul Anghel Bujoreanu care a fost învinuit că a permis domnului Iancu Urlățeanu să acopere cu vopsea portretele lui Pake și Iosefina Protopopescu care s-au trecut drept ctitori ai bisericii, deși nu au contribuit decât la plata picturii bisericii cu 8.000 de lei. Acest lucru s-a încheiat cu un proces în urma căruia preotul Bujoreanu este mutat disciplinar la Parohia Periș Ilfov. Urmează preotul Marin Voinescu care a trecut la Domnul în data de 30 noiembrie 1888 fiind înmormântat în curtea Bisericii Galbene din Cartierul Arioneștii noi, fiind ultima înmormântare în incinta curții acestei biserici.

†După acesta, biserica este slujită apoi de preotul Gheorghe Mitroi 1921-1928, iar în anul 1926 este numit preotul Nicolae Alexandrescu, ulterior de la 1 octombrie 1929 preotul Ștefan Lăpușneanu. La 1 decembrie 1961 este numit preot paroh preotul Gheorghe Iliescu venit prin transfer de la Parohia Valea Crângului, Urlați.

†În anul 1984 prin pensionarea preotului Ștefan Lăpușneanu s-a prezentat tânărul teolog Dragomir Florin Mihai, iar la 1 septembrie prin pensionarea preotului Iliescu I. Gheorghe s-a transferat preotul Pârvu I. Gheorghe de la Parohia „Sfinții Voievozi” Valea Crângului, Urlați care au executat în anii 1988-1990, lucrările de reparații capitale și de rezistență, în urma groaznicului cutremur din 4 martie 1977, ce au constat în tencuieli exterioare și interioare. Venind la 1 septembrie 1996 prin transfer părintele Joița I. Constantin, a comandat dimpreună cu părintele Pârvu Gheorghe și instalat noua catapeteasmă din lemn de stejar cu o broderie artistică executată de meșterii sculptori din Vânătorii Neamțului. În urma licitației lucrările de pictură s-au început cu domnul Bejan Paraschiv.

†Sub păstorirea preotului paroh Arion L. Ioan au început lucrările de renovare a acoperișului bisericii și înlocuirea parțială în zonele deteriorate, cu tablă galvanizată, s-au confecționat ferestre din tâmplărie PVC, cu geamuri termopan împodobite ulterior cu pictură în stil vitraliu. Prin tactul său pastoral, părintele Arion L. Ioan  reușește să formeze relații de prietenie cu firme și patroni binevoitori, astfel încât obține o sponsorizare de 1,3 miliarde de lei (vechi), de la o persoană de origine greacă, ce acoperă costul instalației de căldură din pardoseală. De-a lungul anilor biserica a prosperat s-a împodobit cu o nouă pictură, cu pardoseală  realizată din plăci de granit și cu mobilier. Curtea bisericii a fost pavată în partea din față și s-a costruit la stradă, gard din beton și porți din fier forjat. La 10 august 2010 a venit preotul Severin George. În noiembrie 2014 a fost numit preot paroh, părintele  Radu Manuel Mihail venit prin transfer de la Parohia „Sfinții Voievozi” Valea Crângului, Urlați, care a schimbat centrala, și a comandat mobilier nou, acoperăminte în Sfântul Altar, iar în biserică a executat pangarul. În paralel acesta a realizat cu copii  importante activități social-educative și de asistență socială la nivelul Parohiei „Sfinții Voievozi” Valea Crângului, prin înființarea fundației „Bucuria ajutorului”, filiala Urlați.

  În data de 1 iunie 2015 este numit preot paroh părintele Tănase Petroni Virgil secretarul Protoieriei din Urlați.  Acesta este  instalat în  data de 5 iunie 2015 ca preot paroh,  funcție pe care o deține până în prezent. 

Noul paroh, constată încă de la venirea sa, că biserica nu posedă nici un act de proprietate. Astfel având experiență în administrația bisericească, alocă o importanță deosebită acestui lucru caută și salvează documentele din arhivă, găsite într-o stare avansată de degradare în beciul bisericii. Dimpreună cu domnul cântăreț Petruș Bârlez renovează scările și camera în care ulterior este așezată arhiva în borderouri pe fiecare an în parte. 

Începuturi

„Afectată de cutremure și slăbita de intemperiile vremii, Biserica “Sfinții Voievozi” din Urlați reprezintă un exemplu de rezistență în fața tuturor piedicilor timpului.”

Biserica Broștenească

Prima biserică din acest loc

†Biserica a fost ctitorită în anul 1876, de Iancu Urlățeanu, în zilele regelui Carol I și a mitropolitului Calinic Miclescu, pe locul unde a tronat înainte vreme, „Biserica Broștenească” în curtea căreia se afla atunci cimitirul.

Sunt date care confirmă că pe locul acestei biserici, înaintea construcției actuale, a fost „Biserica Broștenească”.

Patrimoniu

    Ca valoare muzeistică biserica posedă o Sfântă Evangheliei din anul 1784 și una de la 1834, un epitaf lucrat manual în fir de aur și firide de catifea roșie și trei icoane foarte vechi, pictate pe lemn în stil Bizantin: Maica Domnului, Domnul Iisus Hristos și Sfântul Nicolae.

arhitectura

†Arhitectura bisericii este un proiect original de amploare al arhitectului Toma N. Socolescu, care se desprinde de tiparele arhitecturale tradiționale românești și adoptă stilul monumentalist al neoclasicismului occidental, la orizontul clădirilor de cult din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Ajutați biserica

  Dacă doriți să susțineți activitatea parohiei vă punem la dispoziție mai multe modalități prin care puteți dona.