Menu
CUNUNIE
„De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.”
Epistola către Efeseni 5,31
„Vă rugăm să citiți cu atenție cele descrise mai jos și să vă rezervați localul DUPĂ CE AȚI LUAT LEGATURA ÎN PREALABIL CU PREOTUL.”
⁜Toți tinerii visează și așteaptă cu nerăbdare ziua în care vor fi miri. Ziua nunții este cea mai frumoasă zi din viața lor, ziua de naștere a noii familii! O familie se naște din căutarea și descoperirea reciprocă a doi tineri în misterul iubirii și unirii lor în Hristos.
⁜Faptul de a vă căsători în Biserică este un act benevol, care presupune asumarea unui anumit mod de gândire şi a unei viziuni creștine asupra vieţii. Decizia de a vă căsători în Biserică este, sperăm, o dovadă a faptului că viața sacramentală a Bisericii şi credința creștină sunt foarte importante pentru voi.
⁜Nunta este o taină, pentru că prin rugăciunea preotului împreună cu mirii, nașii și toţi cei prezenţi, lucrează în chip tainic (nevăzut), dar real Duhul Sfânt care „îi uneşte pe cei doi într-un gând, îi încununează într-un trup, le dăruieşte roadă pântecelui, dobândire de prunci buni, viaţă paşnică, lungime de zile, înţelepciune, dragoste statornică întru legătura păcii, cununa cea neveştejită a măririi”. Așadar unirea dintre mire și mireasă nu e menită să fie doar o unire trupească, ci şi una sufletească, după modelul absolut al unirii duhovniceşti dintre Hristos-Mirele și Biserica-Mireasă.
⁜Biserica priveşte căsătoria ca pe o uniune sacramentală dintre un bărbat și o femeie, uniune ce ar trebui să reflecte iubirea fidelă a lui Dumnezeu pentru vechiul Israel (Isaia 54; Ieremia 3; Ezechiel 16), sau dragostea jertfelnică a lui Hristos pentru Bisericia Sa (Efeseni 5:22-33). Iisus Însuși, Maria – Maica Domnului și ucenicii Lui participă și binecuvântează o nuntă din Cana Galileii, săvărșind acolo primul său ”semn”, împlinind desfăşurarea acelui eveniment (Ioan 2:1-11).
⁜ I. Preotul trebuie să fie informat din timp cu privire la starea civilă şi religioasă a mirilor (dacă au mai fost, sau nu căsătoriți civil și/sau religios înainte şi date privind pe naşi (numele şi prenumele, vârsta, confesiunea).
⁜ II. Mirii să țină seama de condițiile canonice (bisericești) și de timpurile din an în care se pot face nunți.
⁜Parohia noastră cere mirilor să participe la câteva şedinţe de consiliere pre-maritală, în care preotul explică natura şi scopul căsătoriei ortodoxe, precum şi unele sfaturi pentru o căsnicie creştină împlinită. Calendarul acestor întâlniri se stabileşte împreună cu preotul, având în vedere ca ultima şedinţă să aibă loc în săptămâna dinainte de nuntă, când mirii se vor pregăti prin Taina Mărturisirii. Dacă unul dintre miri nu este ortodox, este responsabilitatea cuplului să participe la întâlniri suplimentare în care li se vor răspunde la întrebările specifice.
⁜Stabilirea datei nunţii: Cuplul care doreşte să se cunune în Biserică trebuie să ia mai întâi legătura telefonic cu parohia pentru a stabili o întâlnire cu preotul. Pentru a se evita conflictele şi nepotrivirile cauzate de stabilirea datei, este de preferat ca primul contact să aibă loc cu cel puţin două luni înainte de data dorită. Este important să se ţină cont şi de faptul că, în Biserica Ortodoxă, există anumite perioade ale anului (Posturi) când NU se pot oficia căsătorii. Aceste date sunt disponibile în orice calendar ortodox oficial.
⁜Nunta este interzisă de canoanele Bisericii dacă mirii se află în următoarele situaţii: cumnaţi, verişori de diferite grade, unchi, sau mătuşi cu proprii nepoţi, ori nepoate, naşi cu fini (rudenie spirituală), naşul cu mama finului(finei) de Botez, naşa cu tatăl finului(finei) de Botez, părinţii adoptivi cu copiii adoptaţi, persoane de acelaşi sex.
⁜Alte condiţii pentru ca nunta să poată fi oficiată este ca AMBII parteneri să fie creştini ortodocşi practicanţi. Datorită caracterului sacramental al căsniciei (în care cuplul îşi asumă angajamentul nu numai faţă de partener, ci şi faţă de Hristos) NU se poate oficia în Biserică slujba cununiei dintre un creştin ortodox şi un ne-creştin.
Nașii:
⁜Deoarece naşii participă la actul sacramental al slujbei cununiei, Biserica cere ca aceştia să îndeplinească, OBLIGATORIU, următoarele condiţii: Creştini ortodocşi practicanţi, implicaţi în viaţa Bisericii, exemple puternice pentru cuplu. Căsătoriţi în Biserica Ortodoxă
DE CE AM NEVOIE LA BISERICĂ PENTRU CUNUNIE
Cununie
aveȚi nevie de:
Certificat de căsătorie eliberat de autorităţile civile.
Dovada Botezului ambilor parteneri. În cazul în care cel puțin unul dintre parteneri nu este la prima căsătoriei.
În Biserica Ortodoxă nu se mai poate celebra Taina Cununiei a patra oară.
- În cazul în care unul dintre parteneri este divorţat, acesta trebuie să prezinte o dovadă legală a încheierii căsniciei precedente.
În caz de văduvie, este necesar certificatul de deces al soţului decedat.
Cele necesare în ziua nunţii
-
Actele menţionate mai sus;
Inelele de logodnă (verighetele) –semn al legăturii de dragoste între miri;
Două lumânări pe care le vor ţine naşii –semn al luminii lui Hristos;
- Buchetul miresei și buchetul nașei:
Pișcoturi.
※de la biserică veți primi:
Vinul litugic, binecuvântat de preot din care vor bea mirii;
O icoană – pe care preotul o va binecuvânta și nașii o vor oferi mirilor la sfârșitul slujbei. Icoana va fi ocrotitoarea căsniciei și a dragostei celor căsătoriți.
„Nu există surogat pentru Iisus Hristos în a menţine demnitatea şi sfinţenia legăturii dintre bărbat şi femeie în taina căsătoriei. Pentru ca celebrarea căsătoriei în Biserică să fie reală şi vie, trebuie ca şi viaţa voastră de acum înainte să fie o confirmare şi o continuare a ceea ce s-a întâmplat la Biserică în ziua nunţii.”
EXPLICAȚIA PRACTICĂ A SLUJBEI CUNUNIEI
RÂNDUIALA LOGODNEI
⁜Logodna (cuvânt grecesc, care înseamnă „a-ți da cuvântul”) e rânduită ca introducere sau pregătire a Nunții. Biserica binecuvântează această veche datină printr-o slujbă scurtă, premergătoare Nunții sau Cununiei. Partea cea mai importantă a slujbei Logodnei e punerea inelelor pe degetele logodnicilor de către preot și apoi schimbarea acestor inele de către naşi. Atât la Logodnă cât și la Cununie, mirii sunt însoțiţi de naşi (nuni), ca martori și garanți ai acestei uniri duhovnicești.⁕
Inelele de logodnă (verighetele)
⁜Inelul (verigheta) este semnul iubirii, al credincioşiei și al legăturii trainice între viitorii soţi. Cele două verighete se binecuvintează de către preot, înainte de a fi puse la mâinile logodnicilor.
RÂNDUIALA CUNUNIEI
‡Slujba Logodnei și a Cununiei se face în naos, adică în mijlocul Bisericii, înaintea unei mese pe care se aşează Sfânta Evanghelie, cununiile, Sf. Cruce, sfeşnice cu lumânări și inelele de logodnă. Mirele stă în dreapta, ca unul care este capul familiei, iar mireasa la stânga lui, lângă inima lui, ca una care a fost făcută de Dumnezeu din coasta bărbatului, datorându-i acestuia ascultare.
‡Cel mai important moment al slujbei este punerea cununiilor: preotul face de trei ori semnul crucii cu cununiile peste fețele mirilor, rostind de fiecare dată cuvintele: „Se cunună robul (roaba) lui Dumnezeu (numele) cu roaba (robul) lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”, apoi le pune pe capul lor, întâi al mirelui și apoi al miresei.
Semnificația „cununiilor” care se pun pe capul mirilor
‡Cununiile, confecționate din metal, sunt făcute în chipul coroanelor cu care se încununau odinioară regii şi împăraţii. Ele închipuiesc podoaba, cinstea şi răsplata care se aduc curăţiei şi fecioriei mirilor pentru care aceştia sunt încununaţi ca nişte împăraţi, înzestraţi cu puterea de a da viaţă, adică de a naşte copii. De aceea se cântă pentru dânşii: „Doamne, Dumnezeul nostru, cu mărire şi cu cinste încununează-i pe dânşii!”
‡După punerea cununiilor, urmează citirea Apostolului (din epistola către Efeseni cap. 5, versetele 20-33), în care Sfântul Apostol Pavel aseamănă nunta cu legătura sfântă dintre Hristos şi Biserică, îndemnând pe miri să se iubească unul pe altul. Se citeşte apoi Evanghelia, în care se istoriseşte minunea înfăptuită de Mântuitorul la nunta din Cana Galileii (Ioan 2, 1-11).
‡Urmează o ectenie, adică o adunare de rugăciuni scurte, după care preotul binecuvântează paharul de obşte (comun), adică un pahar cu vin, din care dă mirilor să guste pe rând, în timp ce se cântă: „Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema” (Psalm 115, 4).
Semnificația paharului din care beau mirii
‡Paharul binecuvântat simbolizează, pe de o parte, bucuria şi veselia nunţii, iar pe de alta, unirea într-un cuget şi menirea comună a viitorilor soţi care vor împărtăşi împreună de aici înainte, atât bucuriile cât şi necazurile vieţii. După aceasta se face înconjurarea de trei ori a mesei de către alaiul de nuntă, format din slujitori, miri şi naşi.
Semnificația înconjurării mesei în timpul slujbei
‡Această înconjurare în chip de horă închipuie bucuria prilejuită de nuntă. Şi deoarece nunta se face în scopul naşterii de prunci, Biserica ne duce cu gândul la naşterea mai presus de fire a Mântuitorului Hristos din Fecioara Maria, care a fost prezisă de proorocul Isaia (7, 14). Pe acesta îl cheamă acum Biserica să dănţuiască împreună cu noi, de bucurie că i s-a împlinit proorocia: „Isaie, dănţuieşte! Fecioara a luat în pântece…”. Se cântă, de asemenea, şi două cântări de la slujba hirotoniei: „Sfinţilor Mucenici…” şi „Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule…“, care înseamnă că mirii trebuie să se asemene lui Hristos şi sfinţilor Lui, prin viața curată pe care o vor duce şi în căsnicie, răbdând în iubire toate greutățile care se ivesc în familie.
PREGĂTIREA PENTRU SLUJBA SFINTEI CUNUNII
Ce trebuie să ştie şi să păzească mirii?
‡Sf. Simeon al Tesalonicului îndeamnă pe miri astfel: „Trebuie să ştim că aceia care se căsătoresc s-au însoţit de la Dumnezeu şi sunt curaţi cu chemarea Celui Curat. Să păzească unul faţă de altul nunta neîntinată şi în pace, să trăiască în evlavie. Cei ce au fost uniți de Dumnezeu în cinste, dragoste, curăţie, trăirea într-un gând şi în pace, să le păzească, şi unul şi altul, ca pe o comoară, pentru că li se va cere să răspundă de curăţie şi de celelalte lucruri dumnezeieşti. Aceștia să se îngrijească nu numai de trupuri, ci mai cu seamă de sufletele lor, căci astfel şi Dumnezeu va fi cu dânşii. Pe copiii lor să-i crească „întru frica şi învăţătura Domnului”, precum învaţă Sfântul Pavel (Efes. 6, 4), şi din cele ce câştigă să miluiască pe cei săraci, ca şi ei să fie miluiţi de Dumnezeu şi să se învrednicească Împărăţiei cerurilor, împreună cu copiii” (Sf. Simion al Tesalonicului, Despre cinstita nuntă, cap. 282, trad. rom. p. 183).
‡ În Învățătura de Credință a Bisericii (Catehismul Ortodox) citim: „Să nu uite mirii că legătura prin care Taina Nunţii uneşte pe bărbat şi femeie este sfântă şi veşnică, pentru că este binecuvântată şi consfinţită de Biserică, adică întărită de Dumnezeu Însuşi. Precum auzim în Apostolul ce se citeşte la cununie, această legătură e asemănată de Sf. Pavel cu legătura sfânta şi tainică dintre Hristos şi Biserică (Efeseni 5, 23). Ea trebuie să rămână trainică şi statornică şi nu poate fi desfăcută pentru orice nepotrivire trecătoare, sau pentru alte pricini care tulbură din când în când pacea şi liniştea căminului. Supărările şi necazurile, mici sau mari, de care nimeni nu este scutit în viaţă, pot umbri uneori înţelegerea şi armonia dintre soţi; dar ele nu sunt temeiuri pentru divorţ, adică pentru desfacerea căsniciei. „Şi vor fi cei doi un trup…” zice Sfântul Apostol Pavel despre cei ce se însoţesc prin Taina nunţii (Efes. 5, 31). „Şi pe care i-a unit Dumnezeu, omul să nu-i despartă…”, spune Mântuitorul (Matei 19, 6)… Numai moartea desparte vremelnic pe soţii care s-au iubit în această viaţă, pentru ca să-i unească din nou, pentru veşnicie, în cealaltă viaţă”.
Rostul naşilor la cununie
‡Rolul și datoria nașilor la cununie sunt similare cu ale nașilor de botez. Ei sunt martori și garanți ai temeiniciei făgăduințelor făcute de viitorii soți unul față de altul și ai trăiniciei legăturii pentru tot restul vieții. De aceea ei pun mâna pe cununii, atât atunci când sunt puse pe capul mirilor, cât și atunci când sunt luate. De regulă ei sunt aceleași persoane care au fost nași la Botez, sau urmașii lor și trebuie să fie ortodocși și cu bună viețuire creștinească, purtându-se față de miri ca niște părinți și învățători ai lor. Naşii sunt primii care intervin atunci când apar neînţelegeri în familie pentru a salva unitatea şi trăinicia ei.
Condițiile canonice (bisericești) pentru căsătorie
⁜Cei doi tineri care vor să se cunune unul cu altul, nu trebuie să aibă între ei nici un fel de rudenie trupească (de sânge), sau duhovnicească. Cununia între rude este oprită cu desăvârșire de Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe, inclusiv între verii de gradul II.
⁜Căsătoriile nu pot fi făcute în orice zi, de aceea trebuie să se țină seama de zilele de post și zilele marilor sărbători (a se vedea indicațiile din calendarul ortodox).
⁜Mai înainte cu câteva săptămâni de cununia religioasă, cei doi tineri împreună cu nașii lor sunt datori să se spovedească, ca prin post și rugăciune să se pregătească pentru Sfânta Împărtășanie.
⁜Nașii mirilor trebuie să fie creștini ortodocși cununați, buni, iubitori de Biserică, capabili să învețe și să povățuiască pe calea cea bună a dreptei credințe pe finii lor.
⁜Părinții celor doi tineri trebuie să se învoiască la căsătoria copiilor lor. Căsătoriile făcute fără voia părinților nu aduc bucurie copiilor și sunt oprite prin canoane de către Sfântul Vasile cel Mare (canoanele 38, 40 și 42).
⁜Cei doi tineri trebuie să se iubească și să se învoiască a se căsători unul cu altul, căci dacă se căsătoresc fără voia lor, la îndemnul părinților, sau pentru câștiguri materiale, această nuntă nu poate dăinui și nu este plăcută lui Dumnezeu.
Distribuiți pe rețelele sociale!
Programare cununie
Preoții de la biserica sfinții voievozi
